Expunerea pe termen scurt la niveluri ridicate de dioxid de sulf poate provoca tuse, dureri în piept și îngustarea căilor respiratorii. Persoanele astmatice sunt mai sensibile la dioxidul de sulf decât la persoanele sănătoase. Pe termen lung, expunerea la concentrații reduse poate avea ca efect infecții ale tractului respirator. Dioxidul de sulf poate potența efectele periculoase ale ozonului.
Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită ochii și căile respiratorii, eliberat prin arderea materialelor care conțin sulf. Acesta este eliberat de sistemele de încălzire a populației (cele care nu folosesc gaz metan), de centralele termoelectrice, în urma proceselor industriale și, în măsură mai mică, de la motoarele diesel.
Norme
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
Dioxidul de sulf – SO2
| Prag de alerta | 500 ug/m3 – măsurat timp de 3 ore consecutiv, în puncte reprezentative pentru calitatea aerului pentru o suprafată de cel putin 100 km2 sau pentru o întreaga zonă sau aglomerare, oricare dintre acestea este mai mică. |
| Valori limita | 350 ug/m3 – valoarea limită orară pentru protecția sănătații umane 125 ug/m3 – valoarea limită zilnică pentru protecția sănătații umane |
| Nivel critic | 20 ug/m3 – nivel critic pentru protecția vegetației, an calendarisitic și iarnă (1 octombrie – 31 martie) – nivel critic pentru protecția vegetației, an calendarisitic și iarnă (1 octombrie – 31 martie) |